|
Însemnari
cu privire la institutia de cultura si de educatie “Doamna
Elena Cuza” si la fondatoarea ei
Întemeierea Azilului
de orfani “Elena Doamna”, se leaga de numele mai multor
oameni de bine, care trebuie amintiti în semn de omagiu adus
memoriei lor.
Înfiintat în 1861, la îndemnul inimosului general
Dr. Davila, în casa Sultanei Marsil -mama decedatei sale sotii,
Maria- micul orfelinat se stramuta apoi pe dealul Cotrocenilor,
într-o vila a celei de-a doua sotii a generalului… Aici
întemeiaza sotii Davila un camin plin de dragoste si grija
parinteasca, pentru copiii gasiti pe strazi. Dr. Carol Davila încearca
sa-i atraga atentia doamnei Elena Cuza asupra orfelinatului din
casa sa. Dorind sa construiasca grabnic un asezamânt mai mare,
Doamna Elena Cuza se ofera initial sa strânga fonduri pentru
ca azilul sa fie ridicat pe dealul de lânga Palatul Cotroceni.
Ulterior, aceasta se adreseaza oficialitatilor cu rugamintea:
“Doresc cu tot dinadinsul,
domnule Presedinte al Consiliului de Ministri Nicolae Cretulescu,
ca fundamentele unui alt azil sa poata fi asezate fara întârziere,
si insist totodata a fi lânga acela care exista astazi, ca
anexa a lui, pe costita de lânga Palatul Cotroceni. În
chipul acesta, voi avea sub ochii mei pe tinerii copii, pe care
îmi propun sa-i cercetez adesea, rezervându-mi supravegherea
personala si speciala a acestui stabiliment unde vor gasi toate
îngrijirile si caldura din sânul familiei, de care au
fost atât de crud lipsiti.”
Deoarece a fost cel dintâi edificiu de binefacere pe care
îl întemeiau domnitorii Principatelor Unite si care
avea sa poarte numele Doamnei Elena Cuza, serbarea data în
cinstea punerii pietrei de temelie a întrecut în stralucire
si entuziasm orice asteptare; de fata la aceasta ceremonie au fost
Domnitorul Cuza, Doamna Elena Cuza, toti ministrii, agentii si consulii
generali ai puterilor straine, membrii Adunarii Legislative, arhimandritii
manastirii Cotroceni, deputatii clerului ortodox, ai comunitatii
catolice, armene, israelite, cei mai de frunte functionari ai administratiei
municipalitatii Bucuresti.
Arhiereul Calist, însarcinat sa savârseasca serviciul
divin, a elogiat initiativa principesei si a celebrat ceremonia
religioasa, dupa care s-au pus într-o cutie de arama o medalie
memorativa, batuta ad-hoc, câte o piesa din monedele timpului
si actul de fundatie pe care îl reproducem aici
Azil Elena Doamna
Astazi, dumnică, la
29 iunie al anului 1862, în zilele Măriei Sale Alexandru
Ion I, domnitorul Principatelor Unite si ale Măriei Sale Doamna
Elena s-a pus piatra fundamentală a Institutului copiilor
găsiti, sub patronajul Măriei Sale Doamne, numit Azilul Elena
Doamna, fiind ministru presedinte al consiliului Nicolae Cre\ulescu,
ale Afacerilor straine si de stat, principele Alexandru Cantacuzino,
al Cultelor si Instrucțiunii Publice, Nicolae Racovita, si
Inspector al serviciului sanitar, dr. Carol Davila.
|
Au semnat acest act si parintele arhiereu
Calist, directorul administratiei sanitare, si cei mai batrâni
dintre arhimandritii administratori ai manastirii Cotroceni. La
apelul Doamnei Elena au fost înfiintate liste de subscriptii
si o loterie pentru strângerea fondurilor. Vasile Alecsandri
a donat întreaga sa colectie de poezii populare, iar câstigul
obtinut s-a adaugat fondului creat. Exista si un schimb de scrisori
pe aceasta tema între poet si Doamna Elena Cuza…
Măriei sale Doamna Elena
Cuza,
Prea Înalțată Doamnă,
Într-un șir de
mai mulți ani, m-am ocupat cu adunarea si coordonarea poeziilor
populare din Țarile Românesti si am parvenit a forma
o culegere prețioasa de balade, de legende si de felurite
cântece improvizate de Poporul Român, în
orele sale de suferința sau de veselie, de cădere sau de mărire.
O parte din acele pietre scumpe a comorii geniului românesc
au fost scoase la lumină si traduse în limbile franceză,
engleză, germană. Fiind pretutindeni bine primite si admirate,
ele au deșteptat luarea aminte a oamenilor erudiți si au contribuit
mult a atrage simpatii meritate asupra nației noastre, de
atâtea secole uitată si parasită pe marginile Orientului.
Completând acum, pe cât ne-a fost cu putintă colecția
începută, si dorind a face ca să contribuie însusi
geniul poporului în folosul azilului de copii găsiti,
ce poarta numele Înalțimii Voastre, iau îndrazneala
a darui acestui asezământ manuscrisul meu de poezii
culese din gura poporului. Ele cuprind glasurile intime ale
sufletului său si merită a fi unite cu glasurile de recunostinta
si de binecuvântare ce rasună împrejurul numelui
Înaltimii Voastre. Ele sunt copii găsiti ai geniului
românesc si au dreptul a se bucura de îmbratisarea
Înaltei Protectoarei a Azilului Elena.
Am onoarea a fi cu cel mai adânc respect,
Al Înaltimii Voastre,
prea plecat si supus servitor,
Vasile Alecsandri
|
Scrisoarea Mariei Sale,
Doamna Elena Cuza
Octombrie, 1862
Domnul meu,
Nu voi sa întârzii mai mult
a va multumi pentru buna si marinimoasa cugetare ce-ati avut.
Am citit cu placere scrisoarea, prin care îmi dedicati
completa editie a poeziilor nationale culese de dumneavoastra.
Va multumesc ca româna si ca Doamna.
Ca Româna, ca ati alaturat numele meu la aceasta lucrare
patriotica, la aceste cântece scapate de uitare, multumita
serioaselor voastre cercetari si care amintesc bucuriile,
durerile, istoria si simtirile |arii. Fara a ridica ceva din
caracterul naiv al expresiei poporale, ati mladiat cu o rara
fericire forma acestor încercari întâietoare.
De acum înainte, aceste foi raspândite ale trecutului
nostru sunt asezate pe o carte frumoasa si, oricît de
modest ati fii la partea ce vi se cuvine, românii nu
vor desparti niciodata doinele, baladele si lacramioarele
de numele poetului care a aruncat a stralucire atât
de vie asupra literaturii nationale.
Ca Doamna, va multumesc ca ati dat ca desavârsita proprietate
rodul ocuparii voastre de mai multi ani, la Azilul Elena,
ce am fondat pentru pruncii gasiti. Aceasta lucrare este o
adevarata comoara pentru bietii mei micuti adapostiti si o
primesc cu recunostinta. Vroiesc ca editiile ce se vor face
si se vor vinde în folosul Azilului Elena sa fie demne
de geniul poetic al românilor.
Voi comanda doua, din care una, editie de lux, pentru admiratorii
frumusetilor populare, cealalta, editie tiparita cu caractere
fiind menita a se vine cu pretul cel mai mic, va servi a duce
cântece nationale ale României în sânul
muntilor, în sate, în manastiri, de unde le-ati
cules cu pietate. Doar mai mult, în Azilul Elena, acele
poezii se vor pastra, caci ele puse pe muzica, vor legana
tinerele fiinte adapostite în el. Micii copilasi ai
azilului meu le vor cînta si atunci voi fi îndeplinit
acea gingasa cugetare din scrisoarea voastra, a dedica pruncilor
gasiti din România aceste poezii pe care le numiti copiii
gasiti ai geniului românesc.
Primiti, domnul meu, odata cu expresia recunostintei, pe acea
a stimei mele particulare,
Elena
Bucuresti, 10 octombrie 1862
|
Doamna Elena Cuza a fost un
model de virtute, întelepciune, modestie si bunatate. S-a
nascut în Iasi la 1825, ca fiica a postelnicului Rosseti si
a Catincai, fiica a logofatului Dimitrie Sturza, care i-au asigurat
o educatie aleasa. La 19 ani s-a casatorit cu Alexandru Ioan Cuza,
abia întors de la studii din Franta.
Dupa revolutia de la 1848,
Cuza este nevoit sa ia drumul exilului alaturi de alti compatrioti;
la întoarcerea în tara, el este ales Domn în ambele
Principate prin actele de la 5 si 24 ianuarie 1859. Doamna Elena
se implica alaturi de sotul ei în conceperea Legii Învatamântului
primar obligatoriu gratuit, considerând preocuparea pentru
luminarea poporului una din cele mai grabnice îndatoriri ale
un conducator de tara. Doamna Elena si-a îngrijit copiii de
la Azil ca o adevarata mama (ea neavând copii legitimi, înfiaza
doi copii orfani).
Dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, Doamna Elena se exileaza
împreuna cu sotul si copiii. Alexandru Ioan Cuza moare la
Heidelberg, dupa multe nelinisti sufletesti, provocate de adversitatile
celor din tara.
Ramasa singura, Doamna Elena Cuza se stabileste pentru totdeauna
la Piatra Neamt. Îsi consacra cea de-a doua parte a vietii
activitatii de binefacere, precum si vietii monahale.
“Daca viata lunga ce am dus-o este o pedeapsa pentru ingratitudinea
multora, am cel putin mângâierea sufleteasca de a fi
ajutat pe atâtia nevoiasi saraci. As voi sa traiesc cât
de mult nu de dragul vietii, ci ca sa ajut pe nevoiasii care altfel
ar ramâne fara sprijinul de toate zilele.”
A înfiintat spitalul
din Piatra Neamt, baile populare din acelasi oras, spitalul Caritatea
din Iasi; dorea sa înfiinteze o maternitate la Galati. La
semicentenarul Unirii, era înconjurata cu toata dragostea;
una din telegramele primite cu acel prilej avea urmatorul cuprins:
“Celei mai sfinte
prin jertfa si iertare dintre femeile României, îi trimitem
expresiunea celei mai adânci veneratiuni în ziua când
un neam întreg serbeaza 50 ani de la întemeierea României.
În numele si prin munca lui Alexandru Ioan Cuza, cel dintâi
Domn al românilor si al României Unite.”
Si-a dorit ca la moartea sa
slujba sa fie tinuta de un singur preot, fara pompa, fara funeralii
nationale, doar saracii sa fie cei care îsi luau ramas bun.
A fost înmormântata la 2 aprilie 1909, la Solesti, locul
copilariei. |